Iarna Tu Esti Marea Mea

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris aici, dar am fost cu adevarat ocupata, ca de obicei. Am umblat mult dupa actele pentru scoala de soferi si am invatat, deci o sa fiu o super-soferita. ) In seara asta plec la mare deci nici acum nu va pot spune prea multe. Ping-uri voi da la intoarcere, iar rugamintea mea ar fi sa treceti pe aici: http://soferderomania.promotor.ro/Pucca si sa ma votati, poate castig un Corsa, desi slabe sanse…:P

Ne auzim peste o saptamana! >:D<

Soarele optimist zambea parca spre a enerva picaturile ploii de vara care inunda, incet, bulevardul. Castanii priveau neputinciosi cum musafirii lor – perechi de indragostiti, familii, copii, bunici – cadeau prada aversei desi ei, cu bratele lor imbracate in frunze, faceau tot posibilul sa-i protejeze, incercand toate tipurile posibile de imbratisari pe care le invatasera de-a lungul timpului. Dar oamenii nu pareau a se supara. Radeau, martori ai tristetii naturii, inveselind astfel intregul univers, trimitand prin cel mai bun curier – aerul – cate un strop de energie pozitiva tuturor locuitorilor planetei. Cum ar putea reactiona altfel? Soarele si ploaia sunt modelul cuplului ideal, care rezista dintotdeauna si pentru totdeauna, in pofida diferentelor care i-a adus impreuna de atatea ori, spre incantarea fiecarui trecator a carui inima spera la intalnirea jumatatii care sa-l completeze intr-un mod ideal, precum reusesc, reciproc, soarele si ploaia.

Cu emotia realizarii acestui ideal in suflet, Radu si Maia se imbratisau pe o banca din imparatia castanilor, visand de mult timp la un sarut intrerupt de o picatura de ploaie pe buzele lor. In fata lor se desfasura actiunea tipic urbana a acelei perioade: imbulzeala automobilelor pe cele doua sensuri ale soselei, separata parca printr-o linie pur imaginara, astfel incat putini erau soferii care o respectau. Pentru cei doi indragostiti insa, linia avea si alt rol: baza unei oglinzi prin care isi vedeau viitorul din perspectiva a doi adulti care nu isi puteau desprinde mana din palma mica a copilariei. Astfel, Maia si Radu zambeau nostalgic, ca si cum si-ar fi amintit trecutul, la vederea oricarui cuplu de batranei care le facea ziua mai buna, accentuandu-le dorinta unei familii care sa demonstreze existenta eternitatii.

*Astfel, incep un proiect la care visam demult, insa timpul nu mi-a permis sa il vad materializat intr-o carte pe raftul librariilor. Si cu ocazia asta ping-uiesc pe: Baiatul Ciudat, Man vs. Woman, Aberatiu, Ake, Alexa, Ana Usca, Analfabetul, Ancuta, Anda DJ, Andrei Pavel, AndreiS, Ani De Liceu, Asaseya, Atitudini, AudCulori, Balaurul Zuzu, Balonas, Biscuim Maria Ta!, Bizzare Food, Blog de prost, Blogul omului plictisit, Bogdan Barbieru, Bully, Caius, Calin Hera, Camelcutza, Caramea, Cata, Totul despre fete,  Codrin Teiu, Conea, Consiliul National al Blogosferei, Copila, CornelT, Cris Mary, Cristian, Cristina Cirstea, Dan Patrascu, Danniel, Denise, Denisia, Desene, Desktop Cars, Dispecer Blogosfera, Doctor Love, Dreacu, Edy si Lory, Elle, Fancs, Fata cu esarfa verde, Flaiu, Flavius Obeada, Freyja, Gabeeeh, Gabitzu, Gabriela Savitsky, Gabriella, Gand_licitat, Ginake, Globber, Globu’ cu sondaje, Hellboy, I-auzi, Idei inghesuite, Ioan Sorin Usca, Jad, Jamilla, Joy, Kronos, Leusor, Life as a book, Life Seduction, LilyDrop, LinkPing, Lisabeth, Liviu Chifane, Lucian Valsan, Maria, Melcul atomic, Mirela Pete, Nea Costache, Nelinistitu’, Noapte buna, copii!, Orfiv, Orry, Paul, Ponturi, Purple Monkey, Que stii oare?, Radu, Razvan Pascu, Real Bad Pisy, Simion Cristian, Stiu un loc, Suflet de femeie, Sufletica, Tancu, Timis Paul, Vania, Vanilla Moon, Vj Duuk, Zaza, Zbor de fluture, Zyco – adica pe toti cei din blogroll, cu exceptia celor care si-au sters respectivele bloguri (nu am timpul necesar pentru a le sterge si eu din lista) si a partenerilor (jocuri, horoscop, parfumuri etc).

In sfarsit, pot spune ca a ajuns si la mine vacanta. Am primit cateva comment-uri in care ma intrebati ce am facut la Cambridge, dar nu am avut timp sa va raspund. Va spun acum ca eu zic ca a fost bine, sper la B, dar rezultatul oficial va aparea abia la sfarsitul lunii iulie. In ziua respectiva (miercuri) am fost plecata 10 ore…iar vreo 7 dintre ele le-am petrecut la scoala, intr-o atmosfera de stres condimentata cu aer conditionat. Poze de la Slanic nu am, din pacate, insa sper sa-mi iau revansa cu noile mele creatii literare ) pe care urmeaza sa le postez zilele acestea.

Ping-uri catre: Dispecer, C.N.Blogosfera, Real Bad Pisy, Nea Costache, Vania, Hobbitu, Audi V10, RuxyRux, Zyco, Inocentul.

Am trecut in fuga pe aici, sa va spun ca am scapat de speaking, iar ultimul hop va fi miercuri. Dupa parerea mea,’fu’ foarte bine, rezultatele oficiale insa le vom avea la sfarsitul lunii iulie. In orice caz, acum aproape ca simt si eu aroma proaspata a vacantei, mai ales de cand ma trezeste soarele, batandu-mi in geam. Mai multe nu prea am timp sa scriu, ma pregatesc pentru o zi de relaxare la strand (poate voi posta cateva poze) inainte de marele final Cambridge… Va urez tuturor o vacanta placuta, o vara frumoasa, relaxare maxima, alaturi de persoanele dragi si mult optimism si veselie, asa cum se  cuvine intr-un astfel de anotimp!

Offtopic: 7 luni cu tine. :X

Ping-uri: Dispecer, C.N.al Blogosferei, Nea Costache, Tancu, Real Bad Pisy, Blog cu atitiudini, Que stii oare?, Bully, Baiatul Ciudat, Vania, Gabriela Savitsky, Flaiu, Radu, Lucian Valsan.

Va anuntam de ceva timp, din vorba-n vorba, ca in aceasta luna am Cambridge-ul (examen la engleza, pentru cei care nu stiu), prima proba fiind marti, pe 8…iar celelalte pe 16. In acest an scolar am invatat doar pentru asta, sincera sa fiu, asa ca acum nu prea mai am multe de facut, pe ultima suta de metri, decat sa mai citesc cate ceva pentru probele scrise de pe 16 iunie. Totusi, am emotii tocmai pentru ca s-a investit ceva in acest ‘eveniment’, atat material cat si intelectual, plus ca mai mult mi-e teama sa nu dezamagesc, atat pe mine cat si pe cei din jurul meu. Asadar, zilele astea voi fi cu gandul la speaking, apoi la examenele de pe 16…fapt ce imi consuma toata energia, deci nu stiu cat de des voi trece pe aici. Pana scap de ultimul stres, pentru a ma bucura cu adevarat de vacanta, va las sa va clatiti ochii cu cateva poze ale Maiei, care are acum 3 luni si jumatate, dar creste pe zi ce trece vazand cu ochii. Si urez succes celorlalti colegi ai mei, aflati in aceeasi situatie.

(+tema noua, in ton cu vara)

Pătuţul meu mă privea cu ochi trişti, prostând parcă printr-un scârţâit, văzând că nu eram eu cea care urma să-l îmbrăţişeze în acea seară caldă de vară. Precum căţeii abandonaţi, tânjea după o mângâiere pe cearceaful cu ursuleţi, îmbibat cu parfumul dragostei noastre.
Dar entuziasmul meu din clipa în care te sărutam ‘de noapte-bună’, învelindu-te cu plăpumioara şi cu toată iubirea, era mai presus de tristeţea inspirată de mobila martoră a atâtor etape ale vieţii mele. Pupilele tale obosite, faţa zâmbitoare şi buzele calde se aşază în faţa mea ca nişte paznici, încercând să mă împiedice să mă ridic, distanţându-mă de tine. Simţeam chiar mânuţe imaginare, născute din îmbrăţişarea braţelor noastre, dorind să mai vadă o dată fericirea printr-o atingere de mătase.
Însă am lăsat visele în braţele tale la o parte, închizând uşa cu un ‘te iubesc’ şoptit în grabă, consolându-ne cu gândul la ziua ce avea să urmeze…

*Mergeti la: Dispecer, C.N. al Blogosferei, Nea Costache, Vania, Real Bad Pisy, Ake, Dr. Love, Conea.

Soarele razlet se reflecta pe chipul tau, trezind in mintea mea gandul ca asa vor incepe diminetile la malul marii, peste aproximativ o luna si jumatate: cu un sarut de-al tau si o imbratisare a soarelui. Te priveam si din nou inima mea devenea neincapatoare pentru toata fericirea si mandria datorate tie, acestei noi vieti pe care am inceput in urma cu jumatate de an. Aud zilnic atatea fete in jurul meu care se plang din cauza partii masculine de langa ele, iar eu pur si simplu nu am nimic de reprosat, niciun comentariu asemanator lor, pentru ca tu faci ca totul sa fie minunat si ireprosabil. De fapt, eu sunt cea care se enerveaza de atatea ori si fara sa vrea pare a-si varsa nervii pe tine, dar doar pentru ca nu ma pot preface atunci cand sunt in bratele tale. Atunci sunt eu cu adevarat, machiata sau ciufulita, zambind sau plangand, cu hainele mele ori cu tricoul tau, cu capul pe pieptul tau sau la o mica distanta de tine din cauza soacrei tale ;)) …dar tu stii ca nimic altceva nu mai conteaza atunci cand ochii tai ma privesc citindu-mi gandurile, nici cand rasuflarea ta imi incalzeste cearceaful suficient cat pentru ca intreaga noapte sa fii langa mine, in vis.Poate ca nici acest text nu e foarte bine structurat, nici macar nu ma ridic la asteptarile cititorilor mei fideli care s-au obisnuit cu metafore, dar atatea idei rezultate din amintirile si planurile noastre imi inunda creierul incat doua maini si o tastatura nu imi sunt de ajuns. Imi amintesc cum talpile noastre ofera o stare de confuzie solului, crezand ca este atins de piciorusele unor copilasi de gradinita sau chiar mai mici, iar cu aceasta ocazie imi cer scuze ca nu ne putem ascunde latura de copii. Astept cu nerabdare sa intalnim din nou in drumul nostru o straduta ingusta, unde sa functionam iarasi precum un tren, mergand unul in fata celuilalt si imitand cantecul sau. Dar pana atunci, maine cumpar iar lapte si te vei putea murdari intentionat la gurita, sa ma vezi razand.

(sfarsitul primei parti)

Treceti si pe la: Dispecer, C.N.al Blogosferei, Que stii oare?, Bizzare foods, Baiatul Ciudat, Nea Costache, Gabitzu, Hellboy, LinkPing, Simion Cristian.

Am primit o leapsa de la Hellboy, in care mi se cerea sa arat populatiei cum arata desktop-ul meu. Ce mandra ma simt ca abia am facut curat, atat pe desktop cat si in restul calculatorului!

Si leapsa merge mai departe la: Catalina, Baiatul Ciudat, Balaurul Zuzu, Caramea, Copila, Denise, Orry, Zaza si altor persoane care vor sa o preia.

Miroase a plăcutul puf al arborilor înfloriţi, gata să ne dăruiască fructele verii, formând un parfum omogen cu aerul împrospătat de ploile calde de vară, care ne poartă gândul pe aripile aproape deschise ale vacanţei.

Balaurii cu 4 capete şi mai multe chiar, au plecat şi de la voi sper, luându-şi tricourile pe care era inscripţionat, cu litere parcă inspirate din interiorul casei familiei addams, “teză”-un substantiv simplu, dacă ar fi să-l catalogăm în plan morfologic, dar atât de complicat în acelaşi timp, cu cele 4 litere şi 4 sunete cântand în ritmul unei ameninţări. Examenele vor zbura în curând spre ţările reci, precum păsările care călătoresc alături de prietenii lor, lăsând micuţele insecte să răsufle uşurate. Cei obligaţi să poarte uniforme pot pregăti naftalina, râzând cu superioritate în faţa acelor haine care le aduceau depresii de adolescent, făcându-le loc acolo unde cândva hibernau pantalonii scurţi şi tricourile colorate – priviţi cum materialele parcă ne foşnesc în palme, sugerându-ne nelămurirea care le-a cuprins văzându-se din nou în libertate, gata să se reîntalnească cu petele de îngheţată sau căpşuni. Lăsaţi ghiozdanele, e timpul ca genţile de plajă să îşi reocupe locurile de merit pe tronul din casele noastre. Şi, nu în ultimul rând, mângâiaţi şcolile cu ultimul strat de untură – până în septembrie, sigur vor răsări clădiri noi în locul celor mâncate de câini.

Pentru a bifa şi ultimul lucru pe lista pentru vacanţă, nu uitaţi că toţi suntem copii, deci lăsaţi ruşinea la o parte, precum şi dorinţa de a părea adult şi cumpăraţi jucării pentru la plajă – lopăţele, găletuşe şi forme pentru castele de nisip, dar nu uitaţi nici de maşinuţe sau de elicopterele cu telecomandă care vă pot ruina afacerile pe plajă într-o clipită.

***Mergeti si la: Dispecer, C.N.al Blogosferei, Man vs. Woman, Nea Costache, Vania, Linkping.

Un mic pui de om incepea sa se dezvolte in prima sa locuinta: o incapere initial spatioasa, poate mult prea mare pentru el, care insa parea a se micsora cu fiecare zi petrecuta intre acei pereti de culoarea sangelui sanatos, in care mobila avea chiar si elemente simetrice. Micuta fiinta era singura care se bucura de toata acea camera, dar si-ar fi dorit foarte mult un prieten, un partener de joaca. Auzea mereu o melodie compusa din doua batai…mai puternica decat dorinta de a avea un prieten era cea de a ajunge candva sa fredoneze si el acel ritm vital.

Inocenta sa a disparut o data cu aparitia unui obiect strain acelei camere insufletite numai de prezenta micului baietel. O agitatie, o furtuna asemanatoare celei care isi joaca rolul pe mare involburata, un fenomen care a produs confuzia in acea farama de creier care isi schita chiar atunci conturul. Oare gresise cu ceva, acolo, in acel loc atat de departat de lume? Alerga cu bratele lui in miniatura printre acele mobile, tipand ‘Vreau sa exist!’, dar parea ca nimeni nu il poate auzi.

Dintr-odata, s-a mutat intr-o alta parte a existentei. O gradina cu flori, boboci luptand sa isi prelungeasca perioada copilariei, iarba cruda si parfumata, copaci zambind si un soare care discuta cu albastrul senin al cerului, la o ceasca de cafea. Privea totul prin gardul de lemn maroniu, avand o senzatie ca poate pluti, iar la intalnirea cu un om inalt si batran a observat ca are puterea de a vorbi, intrebandu-l ce fel de masina l-a adus in fata acelei gradini. Drept raspuns, batranul i-a spus: “Mama ta te-a trimis la mine, inainte de a-ti indeplini misiunea in acea lume, crezand ca tu nu ai dreptul la viata.”

Acum, continuarea v-o puteti imagina, gandindu-va ce e in inimioara unui bebelus avortat.